Sămânța bună

Câțiva turiști se plimbau pe străzile Parisului. La un colț de stradă s-au oprit și au privit la un artist care picta portretul unei femei. După ce artistul și-a încheiat lucrarea, clienta a plecat bucuroasă cu tabloul. Una dintre turiste i-a spus pictorului: „Portretul făcut de dumneavoastră a fost mult mai frumos decât realitatea“. – „Ah, doamnă“, a replicat pictorul zâmbind, „dacă nu ar fi așa, nimănui nu i-ar mai trebui un portret. Întotdeauna, în tablou, persoana trebuie să arate mai tânără și mai fermecătoare, altfel nu l-ar lua nimeni. Din acest punct de vedere, oamenilor le place să fie păcăliți“.

Omului îi place să fie flatat nu numai cu privire la exteriorul său, ci și cu privire la interiorul său. Și astfel este mulțumit cu sine însuși și consideră că și Dumnezeu ar trebui să fie mulțumit cu el. Dar Dumnezeu ne spune în Cuvântul Său: „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos [pe Dumnezeu] și Cuvântul Lui nu este în noi“ (1 Ioan 1.8,10).

Oamenii care afirmă că n-au păcătuit au o părere înaltă despre ei. Dar autoînșelăciunea lor va avea urmări grave. Mult mai înțelept ar fi să recunoască realitatea și să facă ceea ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate“ (1 Ioan 1.9).