Sămânța bună

Aflat în India, un misionar a intrat odată într-o mănăstire păgână. Acolo, administratorul foarte bătrân l-a rugat să-i citească ceva din Noul Testament. Când a ajuns la un pasaj la care misionarul s-a gândit că ar trebui să adauge câteva explicații, bătrânul preot a ridicat defensiv mâna și a spus: „Oprește-te, nu vreau să aud ce ai tu de spus, ci doar ceea ce are cartea de spus“. Misionarul a citit mai departe timp de trei ore. Preotul nu a obosit să asculte.

A doua zi dimineață, misionarul s-a dus din nou la acel preot. Spre uimirea sa, acesta era foarte abătut. Misionarul l-a întrebat ce se întâmplase. Atunci bătrânul a arătat spre mulții idoli și multele daruri și a spus trist: „Vezi toate aceste comori? Le-am adunat timp de optzeci de ani. Și acum să renunț la ele? Dacă vreau să fac ce scrie în cartea ta, trebuie să renunț la toate și să le arunc. Să fi fost în zadar toată osteneala acestor ani? Și nu doar atât: eu însumi trebuie să devin un alt om. – Nu, nu vreau și nu pot să mai aud nimic din cartea ta. Poți să pleci!“.

Acel om era mândru de realizările lui și își imagina că putea să-I fie pe plac lui Dumnezeu prin ele. Se încredea în ceea ce făcuse și L-a respins pe Acela care l-ar fi putut conduce la Dumnezeu: pe Mântuitorul Isus Hristos.

Citiți în „Carte“ și decideți pe ce vreți să vă bizuiți: ori pe Fiul lui Dumnezeu, ori pe propriile voastre osteneli religioase.