Sămânța bună

Imediat după ce primii creștini au ajuns în Japonia, câțiva preoți budiști s-au și întâlnit pentru a se sfătui cum ar putea opri răspândirea acestei noi religii. Unul dintre ei, pe nume Yohoi, a propus ca fiecare preot să studieze învățăturile acestei noi religii. El însuși a dat exemplu și și-a procurat chiar din aceeași zi Noul Testament.

Mai multe luni, Yohoi a studiat Noul Testament în amănunțime și a rămas de-a dreptul uimit de frumusețea literară a acestei cărți; apoi, pe deplin convins că era de origine divină și încântat de caracterul ei adevărat, nu i s-a mai putut împotrivi adevărului ei. A recunoscut că este un păcătos și că are nevoie de Hristos ca Salvator al său. A renunțat la slujba lui la templu și a citit mai departe în Noul Testament, înțelegând tot mai bine că Dumnezeu este sfânt, că judecă drept păcatele și că el, Yohoi, era pierdut.

Atunci a citit cuvintele Domnului Isus: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați“. O noapte întreagă a stat treaz, a cugetat la aceste cuvinte, gustând din plin sublimul acestei frânturi de verset: „… Eu vă voi da odihnă“ (Matei 11.28). Yohoi L-a recunoscut pe Isus ca Salvator și Domn al său.

Nu contează dacă cineva a crescut în creștinism, în budism sau în ateism – fiecare poate citi Biblia cum a citit-o Yohoi: în amănunțime și punând întrebări. Atunci Dumnezeu nu va rămâne dator: ne va da cu siguranță un răspuns!