Sămânța bună

Batjocura conducătorilor poporului nu a luat sfârșit, pentru că ei au mai avut ceva de spus: „Dacă este El Împăratul lui Israel“. Acesta a fost motivul învinovățirii aduse de ei când dregătorul roman a vrut să-L lase liber. Și deasupra crucii au fost scrise cuvintele: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“. Acum parcă ar fi spus: Vei fi Împăratul, dacă vei face ce vrem noi! Deci: Coboară! Dovedește-ne, și Te vom recunoaște ca Împărat! Ce fel de împărat ar fi acela care ar face ce îi dictează alții?

Cu alte cuvinte, ei au spus: Fă o minune, și atunci vom crede. Punctul de pornire al credinței lor trebuia să fie ceva vizibil, evident. Dar credința despre care vorbește Biblia este tocmai contrariul: ea este o „convingere cu privire la lucrurile care nu se văd“ (Evrei 11.1). Credința biblică se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu și recunoaște că Dumnezeu S-a descoperit în Isus Hristos și că învierea Sa Îl dovedește că este Fiul lui Dumnezeu. Credința biblică se încrede în Dumnezeu chiar și în lucrurile pe care nu le vede acum (Ioan 2.22).

Omul ar vrea să creadă, dar cu condiția să i se împlinească dorințele, să se facă minuni în viața lui, să aibă succes; vrea întâi să vadă și apoi să creadă. Dar Dumnezeu îi spune: Încrede-te în Mine, în Cuvântul Meu! Nu te baza pe ce este vizibil, ci pe Mine!