Sămânța bună
Rezistența la îngheț
Dumnezeu … a strălucit în inimile noastre, ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos. Dar comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nespus de măreață să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi.
2 Corinteni 4.6,7
Era iarnă și un ger năpraznic domnea peste toată țara. Nici grădina nu a fost cruțată. Plantele care mai rămăseseră erau acoperite cu un strat gros de chiciură cristalină. Întreaga vegetație părea distrusă. Când s-a mai încălzit puțin, gheața s-a topit și, în mijlocul plantelor, care deveniseră negre din cauza gerului, s-a văzut culoarea verde a straturilor de salată. Contrastul era izbitor: înaintea înghețului toate plantele fuseseră verzi, iar acum doar frunzele de la câteva plante își mai păstraseră puterea vieții, deoarece Creatorul le-a dat proprietatea remarcabilă de a rezista gerului.
Prieteni credincioși, și noi suntem foarte slabi din punct de vedere spiritual, dar Dumnezeul nostru a așezat în noi, prin harul Său, o comoară: viața Lui, pe Însuși Hristos.
Toți oamenii au parte de încercări; nici noi nu suntem scutiți de ele. Uneori plângem și suspinăm din cauza tristeții și a suferinței, dar nu ne întristăm ca „ceilalți, care n-au nădejde“ (1 Tesaloniceni 4.13).
În slăbiciunea noastră, El vrea să ne dea harul Său și puterea Sa, care sunt suficiente pentru toate nevoile și necazurile, încât lumina divină să poată străluci în noi.