Sămânța bună

Versetul de astăzi vorbește despre creștinii care se laudă cu privilegiile creștine, dar care, în realitate, nu au nimic. Ei spun: „Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic“, însă Domnul îi condamnă: „Nu știi că ești cel ticălos, vrednic de plâns, sărac, orb și gol“. Cât de cutremurător este acest gând!

Mărturisirea de credință creștină „moștenită“, mulțumirea de sine și pioșenia de formă duc la o stare de căldicel, încât Domnul trebuie să spună: „Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, te voi vărsa din gura Mea“ (Apocalipsa 3.16). „O, dacă ai fi fost rece sau în clocot!“

În mijlocul belșugului și a stării generale de căldicel, Domnul îi caută pe aceia care își deschid inima pentru El și le promite o comuniune prețioasă: „Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, Eu voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine“ (Apocalipsa 3.20).

Să avem curaj! Trebuie să facem acest pas, care este unul decisiv, pentru că nu există o altă cale spre pacea cu Dumnezeu și spre părtășia cu Domnul Isus. Să recunoaștem chiar acum înaintea Domnului Isus eșecul nostru, starea noastră de căldicel, și să-I spunem că vrem să credem în puterea ispășitoare a sângelui Său care a curs pe crucea de la Golgota!

Să ascultăm de glasul lui Isus, să-I deschidem ușa inimii și El ne va transforma viețile.