Sămânța bună

Unul dintre ultimii supraviețuitori din lagărul de concentrare din Auschwitz povestea: „Când oamenii mă întreabă cum mai pot crede în Dumnezeu după tot ceea ce s-a întâmplat, le răspund: Dumnezeu le-a dat oamenilor o voință liberă. Dacă El ar hotărî totul, nu ar mai exista voință liberă. Auschwitz nu este o problemă ce-L vizează pe Dumnezeu, ci pe om“.

Fără îndoială, omul este răspunzător de faptele lui. Unele suferințe rămân inexplicabile și de neînțeles – Dumnezeu însă este infinit de mare și de înțelept! Alte suferințe ne vor fi explicate mai târziu – atunci vom înțelege că în ele a fost ascuns ceva bun. Iar alte suferințe sunt urmarea categorică a faptului că, prin păcat, creația lui Dumnezeu este întinată – aici se includ bolile fără număr, nenorocirile, catastrofele și moartea.

Omul însuși este direct răspunzător pentru multa suferință cu care se confruntă! Nu Îl putem învinui pe Dumnezeu! – Eu am blestemat, am furat, am mințit, am hărțuit, am lovit, am omorât cu vorba oamenii și am comis adulter în gândurile mele: toate acestea reprezintă vina mea – nu a lui Dumnezeu! Și vina mea îmi aduce necaz și mă desparte de Dumnezeu – dar vina mea poate să fie iertată de Isus Hristos. „Ți-am făcut cunoscut păcatul meu … Și Tu ai iertat vina“ (Psalmul 32.5).