Sămânța bună

Evanghelistul Luca relatează că Isus „a petrecut“ în rugăciune o noapte întreagă înainte de a-i alege pe cei doisprezece apostoli.

Domnul Isus a avut o viață de rugăciune intensă, deoarece El, ca Om adevărat, Se supunea în totalitate voii lui Dumnezeu. Niciodată nu a făcut și nu a spus ceva care să nu corespundă gândurilor lui Dumnezeu. El a fost primul și singurul Om care a fost ascultător de Dumnezeu toată viața Lui, de bunăvoie și din toată inima – „ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce“ (Filipeni 2.8).

Iar viața de rugăciune a Domnului Isus este cel mai încurajator exemplu și pentru noi. Toți ar trebui să trăim așa cum a trăit El ca Om pe pământ. Pentru aceasta, mai întâi trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu și, prin credință, să ajungem într-o relație cu Dumnezeu. Atunci multele versete din Biblie care ne îndeamnă să ne rugăm vor deveni deviza noastră (Luca 22.40; Coloseni 4.2; Iacov 5.16).

Rugăciunea păzește și întărește relația credinciosului cu Dumnezeu, îi dă posibilitatea să pună toate grijile și provocările în mâna tare a lui Dumnezeu, îl ajută să ia hotărâri bune, îl apără în încercări și îl face un folositor slujitor al lui Dumnezeu în lume.