Sămânța bună

Strigătul Mântuitorului nostru
Dar Isus a scos un strigăt tare și Și-a dat ultima suflare. Și perdeaua dinăuntrul templului s-a rupt în două, de sus până jos.

Marcu 15.37,38

După ce au trecut cele trei ore de întuneric în care Domnul Isus a fost părăsit de Dumnezeu din cauza păcatelor noastre, El a strigat cu glas tare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“. Aceste cuvinte arată că în Domnul Isus nu exista niciun motiv să fie părăsit de Dumnezeu. El era curat! El, singurul Om fără păcat, a strigat astfel la Dumnezeu, dovedind că a suferit și a murit la cruce pentru alții – pentru tine și pentru mine.

Strigătul tare despre care se vorbește în versetul de astăzi arată clar că Domnul Isus nu a murit din cauza slăbiciunii sau a epuizării. Fiul lui Dumnezeu avea puterea să-Și dea viața; nimeni nu I-o putea lua. „Din pricina aceasta Tatăl Mă iubește: pentru că Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia, ci o dau Eu de la Mine Însumi. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși“ (Ioan 10.17,18). El S-a dus de bunăvoie în moarte și Și-a dat viața ca preț de răscumpărare pentru oamenii păcătoși.

Acum, lucrarea de mântuire este împlinită. Problema păcatului a fost rezolvată în mod divin o dată pentru totdeauna, iar Dumnezeu a fost proslăvit în mod desăvârșit.

Imediat ce Mântuitorul a murit, Dumnezeu a mărturisit că a acceptat lucrarea Fiului Său. Perdeaua templului, care despărțea locul preasfânt de locul sfânt, s-a rupt în două, de sus în jos (contrar felului oamenilor de a sfâșia o perdea, care ar face-o de jos în sus). Astfel, Dumnezeu a vrut să arate că, pentru fiecare păcătos care se pocăiește, este deschisă calea spre El și că harul lui Dumnezeu se revarsă nestingherit spre toți oamenii. Dar curând ușa harului se va închide.

Citire zilnică: Citirea Bibliei: 2 Împărați 3.16-27 · Ioan 17.9-19