Sămânța bună

Gânduri cu privire la Ioan 17
Le-am dat Cuvântul Tău și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de Cel Rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.

Ioan 17.14-16

Grija Domnului Isus pentru ucenicii Săi a fost una aparte. În timpul celor aproximativ trei ani și jumătate cât au fost împreună, El i-a păzit și i-a ocrotit și a avut grijă în mod deosebit de inimile lor. În plus, El le-a dat „Cuvântul“ Tatălui. Astfel, ucenicii au putut să-L cunoască pe Tatăl Însuși, precum și gândurile și intențiile Sale pe care le are cu privire la Fiul Său și la copiii Săi.

Lumea i-a urât pe ucenicii lui Isus, pentru că ei erau într-o legătură strânsă cu Domnul lor. El a fost urât de lume, pentru că El nu era din ea. Nu exista nimic comun între El și lume. El a fost doar un Străin aici. Dacă Domnul Isus a fost neînțeles și urât, atunci și urmașii Lui au parte de antipatie și de ură din partea lumii.

Noi ne aflăm pe aceeași poziție ca Învățătorul nostru! Aceasta înseamnă că Îl cunoaștem pe Tatăl, avem și cunoaștem Cuvântul Său și putem să ne bizuim pe grija Lui părintească. Bucuria lui Hristos este bucuria noastră. Dar așa cum El a fost batjocorit și un pribeag în această lume, așa suntem și noi.

Fiul lui Dumnezeu nu S-a rugat ca ai Săi să fie luați din lume. Fără îndoială, va sosi momentul când credincioșii vor fi răpiți în cer. Dar, până atunci, El dorește ca ei să rămână păziți de Cel Rău; și numai Tatăl îi poate păzi.

„Ei nu sunt din lume.“ Să nu uităm niciodată că lumea și copiii lui Dumnezeu nu au niciun punct comun!

Citire zilnică: Citirea Bibliei: 1 Împărați 4.1-20 · Ioan 5.1-9