Sămânța bună

Broasca țestoasă chinuindu-se pe uscat
Prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Efeseni 2.8,9

Într-o zi toridă de vară am trecut cu bicicleta prin parcul orașului. Acolo nu era nici țipenie de om. Eleșteul mare strălucea liniștit în lumina soarelui.

Deodată am rămas uluit. Sub un copac am văzut o broască țestoasă. Cum ajunsese acolo? De la domeniul ei acvatic de viață – eleșteul – până sub copac era o bună bucată de drum! În situația ei deznădăjduită, broasca țestoasă încerca cu toată puterea să se urnească din loc spre apa salvatoare. Dar totul era în zadar! Povara carapacei era prea mare, iar picioarele ei erau prea slabe. Urmele lăsate în iarba uscată arătau eforturile ei zadarnice.

Atunci a trecut pe acolo o femeie și a spus cu milă: „Ah, sărmana, va muri pe această căldură! Vedeți cum se muncește pentru a se ajuta singură? Dar fără succes. Dacă nu primește ajutor, este pierdută“. Atunci am ridicat cu grijă broasca țestoasă, am dus-o înapoi la eleșteu și am pus-o în apă. Imediat s-a scufundat și a înotat spre mijlocul lacului.

Tot așa lucrează Dumnezeu cu noi. Omul s-a îndepărtat de Dumnezeu, pentru că nu vrea să trăiască cu Dumnezeu, nu vrea să trăiască sub conducerea Lui. Astfel, omul și-a părăsit „domeniul său de viață“. Cine își recunoaște situația critică încearcă să-și croiască singur o cale înapoi spre Dumnezeu. Dar curând observă că toate eforturile sale rămân fără rezultat. Singura posibilitate este credința și harul lui Dumnezeu. Isus a murit pentru noi pe când „eram fără putere“ (Romani 5.6).

Citire zilnică: Citirea Bibliei: 2 Samuel 22.33-51 · Ioan 1.29-42