Sămânța bună
A mai zăbovit încă două zile
Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, [Isus] a mai rămas două zile în locul în care era.
Ioan 11.6
În învierea lui Lazăr s-a dovedit cu putere că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Surorile lui Lazăr, Maria și Marta, I-au transmis lui Isus mesajul: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești este bolnav“. Ele Îl cunoșteau bine pe Domnul Isus – El fusese de multe ori în casa lor. Acum Lazăr era foarte bolnav și ele I-au prezentat, prin cuvinte măsurate, Domnului Isus problema și au lăsat rezolvarea în mâna Sa.
A plecat Isus imediat spre Lazăr? Nu, ci El a rămas încă două zile acolo unde era. De ce a rămas acolo? La început, întrebarea aceasta nu a avut răspuns. Între timp, Lazăr a murit și a fost înmormântat într-o peșteră în stâncă, așa cum se obișnuia pe atunci, iar peste mormânt a fost pusă o piatră mare. Surorile se gândeau – și chiar I-au spus lui Isus – că ar fi fost bine dacă n-ar fi întârziat: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!“ (Ioan 11.21).
Poate și noi suntem măcinați de întrebări și de gânduri asemănătoare, rezultate din suferința proprie sau din cea a semenilor noștri. Însă Isus Hristos este acolo. El știe cu exactitate orice suferință și simte cu noi în necaz: „Deci Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat. Isus plângea“ (versetele 33 și 35). El este aproape de noi și ne ajută. Să-I spunem Lui întrebările și problemele noastre! El ne va ajuta, în dragostea Sa, și ne va conduce pe calea Sa – care sigur este cea bună.
Creștinii au o perspectivă glorioasă: Isus Hristos îi va lua curând la Sine pe toți aceia care Îi aparțin prin credință. Atunci se va sfârși orice suferință și nu vor mai fi întrebări care încă își așteaptă răspunsul. Să ne bucurăm cu toții de acea zi fără seamăn!