Sămânța bună
Din ce perspectivă privim?
Eu Te-am preamărit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.
Ioan 17.4
Din perspectivă omenească, răstignirea Domnului Isus a fost o înfrângere. El S-a prezentat poporului Israel ca Mesia cel promis și a dovedit aceasta prin cuvintele și prin faptele Sale; dar cei mai mulți iudei L-au respins. Împotrivirea lor a mers atât de departe, încât au cerut dregătorului roman moartea Domnului Isus: „Ei stăruiau, strigând în gura mare, cerând ca El să fie răstignit“ (Luca 23.23).
Dacă privim însă moartea Sa din perspectivă divină, lucrurile stau cu totul altfel. În timpul vieții Sale, Domnul Isus L-a prezentat pe Dumnezeu și a arătat trăsăturile Sale de caracter. Însă, în moartea Sa, Domnul Isus L-a preamărit în mod deosebit pe Dumnezeul și Tatăl Său. Cea mai clară expresie a dragostei și a sfințeniei lui Dumnezeu o găsim pe Golgota, unde Isus Hristos Și-a dat viața. „Din pricina aceasta Tatăl Mă iubește: pentru că Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau“ (Ioan 10.17).
Fiul lui Dumnezeu a împlinit la cruce lucrarea pe care I-a dat-o Tatăl să o facă. El a venit ca Om pe acest pământ, a trăit fiind plăcut Tatălui și Și-a dat viața pentru a împlini toate planurile divine. „Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis“ (Ioan 6.38). Astfel, moartea Domnului Isus este punctul culminant al ascultării Sale desăvârșite și al dăruirii Sale pentru Dumnezeu.
Dacă vom privi din perspectivă divină ceea ce s-a petrecut la Golgota, inimile noastre se vor umple de admirație și de adorare. Atunci Îl vom înălța pe Fiul înaintea Tatălui, prezentându-I meritele și gloriile Preaiubitului Său.