Sămânța bună
Cărbunele scos din vatră
Iată ce bine și ce plăcut este pentru frați să locuiască împreună în unitate!
Psalmul 133.1
Un creștin a încetat să mai frecventeze strângerile laolaltă ale credincioșilor. Nu-i aduceau nimic – cel puțin așa considera el.
Într-o zi stătea în fața șemineului împreună cu un slujitor al Domnului care venise să-l viziteze. După un timp, oaspetele a apucat cleștele pentru cărbuni, a scos din mijlocul focului un cărbune înroșit și l-a așezat pe marginea rece, exterioară, a șemineului.
Predicatorul a rugat gazda să privească ce se va întâmpla în continuare cu cărbunele. După ce bucata de cărbune a stat deoparte circa douăzeci de minute, oaspetele a luat-o în mână și i-a spus bărbatului:
— Acum puteți vedea ce mult s-a schimbat cărbunele! Cum arată acum?
— Aproape negru, a fost răspunsul.
— Cum se simte acum?
— Aproape rece, a răspuns gazda.
— Dar cum ar fi fost acum, dacă ar fi rămas împreună cu ceilalți cărbuni? a continuat predicatorul.
Zâmbind, bărbatul a răspuns:
— M-ați prins!
De atunci încolo, acest creștin a început să meargă din nou la întâlnirile credincioșilor.