Sămânța bună

Totul era în mâinile lui Dumnezeu
Zilele mele sunt în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmașii mei și de cei care mă urmăresc!

Psalmul 31.15

Isus Hristos S-a născut, ca și noi, dintr-o mamă. Dar El a fost fără păcat. Maria L-a ținut în brațele ei pe Însuși Fiul lui Dumnezeu! Deoarece în casa de poposire nu era loc, ea L-a pus într-o iesle. După treizeci și trei de zile, bătrânul Simeon L-a luat în brațe și a spus: „Ochii mei au văzut mântuirea Ta“ (Luca 2.30).

Dar nu toți s-au bucurat de nașterea acestui Copil. Împăratul Irod a încercat să-L omoare. Atunci părinții Lui au fost nevoiți să se refugieze în Egipt. Mai târziu, în timpul slujirii Sale binecuvântate, El a trebuit de multe ori să Se retragă din fața atacurilor răutăcioase ale oamenilor. Când L-au dus pe un munte înalt, pentru a-L arunca de acolo, El S-a întors, a trecut suveran prin mijlocul lor și i-a părăsit.

Cu altă ocazie, prigonitorii Săi au fost atât de impresionați de El, încât au plecat fără să-și împlinească misiunea. Aceștia le-au spus celor care i-au trimis: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta“ (Ioan 6.46). Un astfel de Om nu putea fi arestat ca infractor! Nu, ei n-au putut face aceasta, pentru că încă nu sosise ceasul. Dar acel ceas a venit în Ghetsimani, când Isus le-a spus: „Acesta este ceasul vostru și puterea întunericului“ (Luca 22.53).

Totul s-a petrecut așa cum a vrut Dumnezeu. În mâinile Sale era întreaga viață a Mântuitorului. La scurt timp înainte de moartea Sa, Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale îmi încredințez duhul“ (Luca 23.46).

Citire zilnică: Citirea Bibliei: Deuteronom 29.1-17 · Galateni 5.11-15