Sămânța bună
O socoteală fără Dumnezeu
Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?
Luca 12.20
Viața noastră se desfășoară adesea altfel decât ne-am așteptat. Facem planuri și nu le putem pune în practică, deoarece deodată situația se schimbă. Domnul Isus ne relatează istoria unui om bogat și prin aceasta dorește să ne avertizeze să nu urmărim numai țeluri pământești în viața noastră.
Acel om înstărit a devenit tot mai bogat. Atunci s-a gândit cum și-ar putea depozita mai bine roadele câmpului și a găsit o soluție bună: va dărâma șurele lui vechi și prea mici și va construi altele mai mari. În planurile sale, viitorul său părea să fie asigurat. Atunci și-a spus: „Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și înveselește-te!“ (Luca 12.19).
Dar deodată, noaptea, a auzit vocea lui Dumnezeu: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul“. Nu luase în calcul acest aspect. El considera că va putea să savureze încă mulți ani bogăția sa.
La ce-i foloseau pentru viața de dincolo șurele lui pline? Cum va sta înaintea Judecătorului divin? Calculase cu totul greșit, pentru că ținuse seama numai de viața scurtă de pe pământ și Îl ignorase pe Dumnezeu.
Nici noi nu avem în mâna noastră lungimea și cursul vieții noastre. Dar putem să luăm măsuri cu efect veșnic, recunoscându-ne înaintea lui Dumnezeu păcatele și crezând în Salvatorul Isus Hristos. Și aceasta cu atât mai repede, cu cât vedem că din jurul nostru pleacă din viață copii, colegi și cunoscuți tineri, la care nu ne-am fi așteptat să moară așa devreme!