Sămânța bună

Lupta grea din Ghetsimani
Și, fiind în luptă grea, Se ruga și mai fierbinte. Și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.

Luca 22.44

Domnul a petrecut în grădina Ghetsimani cea mai mare parte a nopții în care a fost vândut. A doua zi urma să fie condamnat la moarte pe cruce. Acolo, în grădina Ghetsimani, Îl vedem îngenunchind înaintea lui Dumnezeu și Îl auzim rugându-Se Tatălui: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!“ (Luca 22.42).

La ce S-a referit vorbind de „paharul acesta“? – În Vechiul Testament găsim amintit „potirul mâniei Lui“ (Isaia 51.17,22), iar paharul despre care vorbește Domnul în Ghetsimani înseamnă mânia lui Dumnezeu asupra păcatului.

Domnul Isus știa că înaintea Lui stătea crucea: acolo trebuia să Se împovăreze cu păcatele noastre, să fie făcut păcat și să simtă mânia dreaptă a lui Dumnezeu asupra păcatului. Tocmai pentru că El a fost sfânt și fără păcat, Omul Isus Hristos S-a îngrozit. El nu putea să-Și dorească moartea, care este plata păcatului nostru. Dar, dacă nu era posibil altfel, dorea să Se supună voii lui Dumnezeu.

Lupta Mântuitorului nostru în grădina Ghetsimani nu a însemnat, așadar, răzvrătire față de Dumnezeu. Când a văzut înaintea Sa moartea ca plată a păcatului, Mântuitorul a trecut prin cea mai grea încercare a ascultării Sale. De aceea S-a rugat mai intens; chiar și sudoarea Lui ne arată cât de puternic a simțit El grozăvia păcatului în ochii lui Dumnezeu.

El S-a ridicat de la rugăciune și a mers la cruce spunând „da“ căilor lui Dumnezeu.

Citire zilnică: Citirea Bibliei: Deuteronom 6.1-15 · Matei 22.23-33