Sămânța bună
Dărnicia
În timpul de acum, belșugul vostru să acopere nevoile lor. – Pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu.
2 Corinteni 8.14; 9.7
Pe cutiile de colectă dintr-o sală în care copiii se strângeau să asculte despre Domnul Isus, erau lipite câteva fotografii cu copiii din țările îndepărtate. Acești copii trăiau în mare sărăcie. Condițiile lor de viață nu se comparau cu cele ale copiilor din Europa. Toți cei care doreau să-i ajute pe acei copii puteau să pună monede în acele cutii. Astfel învățau practic ce înseamnă să acopere „nevoile“ altora cu „belșugul“ lor.
Într-o zi a venit în vizită la programul de copii un misionar care lucrase mult timp în India. El le-a povestit despre sărăcia din această țară mare în care vacile, care acolo sunt onorate ca fiind sfinte, adesea au mai multă hrană decât oamenii. Toți copiii au fost imediat de acord să-i dea misionarului conținutul cutiilor. Poate va alina puțin nevoia copiilor din India! Adulților li se părea foarte mică suma donată de copii. „La ce va ajuta aceasta față de nevoia așa de mare?“, gândeau unii. Dar misionarul s-a bucurat mult și i-a rugat pe toți cei care-l ascultau să se roage împreună cu el pentru folosirea corectă a banilor.
Câteva luni mai târziu a sosit o scrisoare din India. Misionarul scria cum folosise banii, iar copiii au rămas surprinși: el a cumpărat alimente pentru o casă de copii, a procurat o bicicletă pentru o soră medicală, a achiziționat medicamente pentru locuitorii unui sat… Lista parcă nu voia să se încheie.
Era doar un cadou foarte mic, dar plăcut Domnului și adus cu rugăciune, iar Domnul a revărsat binecuvântarea Sa asupra lui.