Sămânța bună

„Scrisori frumos ticluite“
Nu oricine-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în împărăția cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Matei 7.21

Un tânăr asiatic lucra de câțiva ani la un hotel. Într-o zi nu a mai apărut la serviciu. Abia după câteva zile, directoarea hotelului a primit o scrisoare: „Stimată doamnă, inima mea este acolo, la dumneavoastră, dar corpul meu este reținut de alte activități“. Într-adevăr, cuvinte frumoase!

Dar ce transmiteau ele de fapt? Că tânărul își căutase un alt loc de muncă și că nu avea de gând să se mai întoarcă.

Chiar dacă, de exemplu, oamenii din Asia de Nord au un limbaj mult mai colorat decât cel al europenilor, totuși cuvintele pompoase nu pot nicăieri schimba realitatea dură.

Și la Dumnezeu vin deseori din partea noastră astfel de „scrisori“, ticluite cu multe cuvinte frumoase, în care Îi transmitem că Îl iubim din toată inima, dar că nu avem timp să citim Biblia și să ne rugăm și nici să ducem vestea bună a mântuirii Lui, pentru că suntem ocupați cu multe lucruri. Dumnezeu nu primește astfel de scrisori. Le trimite înapoi la expeditor: „Nu oricine-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în împărăția cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu care este în ceruri“. Ce cuvinte grave!

A doua parte a versetului însă ne spune că va fi o binecuvântare veșnică pentru „cel ce face voia Tatălui Meu“, adică pentru un adevărat copil al lui Dumnezeu. Cu siguranță, noi nu putem face nimic pentru salvarea noastră, dar pocăința noastră sinceră se poate recunoaște după roade: „Îi veți recunoaște după roadele lor … orice pom bun face roade bune“ (Matei 7.16,17).

Citire zilnică: Citirea Bibliei: Numeri 2.1-34 · Matei 2.13-23