Sămânța bună

Niciun loc pentru Isus
Și ea a născut pe Fiul ei Cel întâi-născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

Luca 2.7

În urmă cu aproximativ două mii de ani, Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, pentru a veni ca Salvator pe pământ. Dar nu s-a găsit niciun loc pentru El. După ce S-a născut, Maria a trebuit să-L pună pe Pruncul Isus într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu a fost niciun loc pentru ea.

Mai târziu, Isus Hristos a simțit și mai violent respingerea. Când le-a vorbit oamenilor despre harul lui Dumnezeu, au vrut să-L arunce de pe munte. Ei L-au disprețuit, pentru că El îi iubea pe cei marginalizați. Mai mult, El era un spin în ochii lor, pentru că El le-a dezvăluit sfințenia lor aparentă și a condamnat tot ce nu era în acord cu Dumnezeu. Dreptatea Lui incoruptibilă le era mai mult decât neplăcută. De aceea au strigat la sfârșit: „Ia-L, ia-L, răstignește-L“ (Ioan 19.15).

După moartea și învierea Sa, Isus Hristos S-a înălțat la cer. El nu mai trăiește aici. Și totuși Se adresează inimii cu această întrebare: ce loc Îi dai tu Pruncului din iesle?

De sărbători, mulți se gândesc să Îi elibereze un colțișor din inimă: câteva cântări despre nașterea Sa, o slujbă religioasă – suficient pentru un an de zile.

Atât pentru Isus? El vrea să aibă un loc de găzduire permanent la noi. Vrea să hotărască asupra întregii noastre vieți. Să-L primim prin credință și să-I predăm Lui totul. Acest pas al credinței are ca urmare binecuvântarea veșnică. Atunci noi aparținem Domnului Isus care ne ține pentru totdeauna în mâna Sa puternică.