Sămânța bună

Căutarea ceasornicarului în ceasornic
Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte îl face cunoscut altei nopți.

Psalmul 19.1,2

Câțiva meseriași discutau odată despre Dumnezeu. Între ei era unul care nu credea în existența lui Dumnezeu. „Dacă există Dumnezeu“, zicea acel necredincios, „atunci de ce nu L-a văzut nimeni? Nimeni nu poate spune că L-a văzut pe Dumnezeu…“.

Între acei meseriași era și un ucenic cu frică de Dumnezeu. Acela nu a replicat nimic la cuvintele jignitoare ale necredinciosului, ci a luat un ceasornic și a început să se uite în interiorul lui cu o lupă, ca și cum ar căuta ceva.

— Ce cauți în ceas?, l-a întrebat unul dintre colegi.

— Îl caut pe cel care a făcut ceasornicul și nu-l găsesc… așa cum vrea colegul nostru să-L vadă pe Dumnezeu, Creatorul lumii. Necredinciosul a înțeles morala și a rămas rușinat.

Drag prieten, ai înțeles și tu că există Cineva, și Acesta este Creatorul, care conduce toate lucrurile în univers? Nu uita că Dumnezeu dorește să-L recunoști prin credință. Iar credința nu este un sistem de doctrine, nu este o explorare a universului, ci o relație cu Dumnezeu prin Omul Isus Hristos.

Dumnezeu ne dă viață eternă și această viață este în Fiul Său.

Iar „prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El“ (Psalmul 25.14).