Sămânța bună

Dragoste divină
Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea!

Ioan 15.9

Este greu pentru inimile noastre să înțeleagă cum a fost posibil ca ucenicii să fie iubiți de Domnul și Învățătorul lor așa cum L-a iubit Tatăl pe Fiul Său. Și totuși, așa a fost! Mântuitorul i-a iubit pe ai Săi, care erau în lume, și i-a iubit până la capăt. Ne putem întreba: A fost oare la ucenici ceva vrednic să atragă iubirea Domnului Isus Hristos? Este de ajuns să ne gândim doar la câteva împrejurări din viața unora dintre ei și vom înțelege cât de nevrednici au fost ei de dragostea Mântuitorului.

Să ne gândim la împrejurarea când Domnul Se îndrepta spre Ierusalim și nu a fost primit să găzduiască într-un sat al samaritenilor! În această situație dureroasă pentru orice om, vedem din nou strălucind măreția dragostei Domnului și Mântuitorului nostru. Doi ucenici I-au spus: „Doamne, vrei să spunem să se coboare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut Ilie?“. Însă Domnul Isus, în dragostea Sa divină, le-a răspuns cu blândețe: „Fiul Omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască“ (Luca 9.55).

Același scop Îl are și cu tine, prieten drag! Mântuitorul Și-a dat viața pe cruce, ca și tu să fii mântuit. Astăzi este cel mai potrivit timp pentru a-L primi pe Mântuitorul. Bucuria ta va fi deplină, pentru veșnicie.

Este cu putință, Doamne, din țărâna frământată,
O ființă murdărită greu, ca mine,
Să ajung-al Tău copil, să-Ți spună „Tată“,
Să-l înalți până la Tine?