Sămânța bună
Lucruri mici
Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile.
Cântarea Cântărilor 2.15
Într-un parc dintr-o țară mediteraneeană, printre multele plante de o rară frumusețe aflate acolo, un sicomor încânta privirea tuturor prin înfățișarea sa falnică și atrăgătoare. De la o vreme însă, frunzișul sicomorului a început să se ofilească și într-o zi pomul chiar s-a uscat din rădăcină. Proprietarul acelui parc a povestit ce s-a întâmplat cu sicomorul de s-a uscat. Într-o zi observase cum un vierme se avântase să escaladeze pomul și căuta să intre sub coajă. Tocmai atunci acolo se afla și un botanist. Fiindcă stăpânul a vrut să omoare viermele, botanistul l-a rugat să lase viermele să intre sub coaja pomului pentru a observa ce avea să se întâmple. Și ce anume a reușit să facă un singur vierme mic unui pom așa de mare și de frumos? După doi ani, sicomorul cel falnic odinioară devenise o buturugă.
În viața spirituală a oamenilor se găsesc astfel de „viermi“ ai păcatului, mici, dar care se infiltrează sub „coaja“ vieții lor. Un singur păcat, pe care îl consideră mic, poate strica via cea mare a vieții. Este de ajuns un singur gând rău, ca să zămislească o mare nenorocire. Atenție deci, păcatul pândește la ușa inimilor noastre! Lucrurile mici pot strica lucrări mari! Persoana lui Hristos este izvorul divin al întregii prospețimi și energii spirituale. În El sufletul găsește tot ce are nevoie cu adevărat. Lui trebuie să ne încredințăm pe noi înșine pentru a ne oferi puterea de a înțelege pericolele lucrurilor mici, dar care sunt dăunătoare sufletului.