Sămânța bună

Cât valorează viața mea? (1)
Dar niciunul nu poate să răscumpere pe fratele său, nici să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării pentru el însuși (răscumpărarea sufletului lor este așa de scumpă, că trebuie să renunțe la ea).

Psalmul 49.7,8

Într-o zi, un băiețel l-a întrebat pe tatăl său: „Tată, cât valorează viața mea?“.

Fără să-i dea băiatului un răspuns la întrebare, tatăl i-a dat acestuia o piatră și i-a spus să meargă la piață și să o vândă. Dacă îl va întreba cineva cât costă piatra, să ridice două degete, fără să spună ceva.

Băiatul a plecat la piață să vândă piatra. După un timp, o femeie l-a întrebat: „Cât costă piatra aceasta? Este frumoasă, vreau să o am în grădina mea“.

Băiatul nu a spus nimic, doar a ridicat două degete. „2 dolari?“, a întrebat femeia. „O cumpăr!“

Băiatul, uimit, a fugit acasă și i-a spus tatălui: „Tată, o femeie vrea să cumpere piatra pentru 2 dolari“.

Tatăl însă i-a spus băiatului: „Fiule, vreau să iei piatra și să o duci la muzeu. Dacă vrea cineva piatra, să nu spui nimic, doar ridici două degete“.

Fiul a mers la muzeu, iar un bărbat a observat piatra și l-a întrebat pe băiat: „Cu cât vinzi piatra?“.

Băiatul a ridicat două degete, fără să spună ceva. „200 de dolari? O cumpăr!“

Băiatul, șocat, a fugit acasă și i-a spus tatălui: „Tată, un bărbat de la muzeu vrea să cumpere piatra pentru 200 de dolari. Ce să fac?“.

Însă tatăl i-a răspuns: „Fiule, ultimul loc în care vreau să duci piatra este la magazinul cu bijuterii. Arată-i-o proprietarului fără să spui nimic, iar dacă te va întreba cât costă, doar ridici două degete“.