Sămânța bună

„Să nu obosim făcând binele“
Să nu obosim făcând binele, căci la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

Galateni 6.9

Știrile din mass-media relatează continuu despre refugiați, foamete, catastrofe naturale, atentate. La fiecare nenorocire, unii oameni sunt afectați în mod direct. Cu timpul, torentul acestor informații ne face însă insensibili la necazul lor. Distanța până la ei este adesea prea mare. Nu avem nicio posibilitate să-i ajutăm direct. Astfel se instalează o anumită „oboseală în a avea milă și a face bine“.

Nu trebuie să căutăm departe, în lumea largă, necazurile și problemele societății omenești. Și în jurul nostru există oameni care au nevoie de ajutor. Poate te întrebi: Cum putem să-i ajutăm? Nu este ajutorul nostru ca o picătură pe o piatră fierbinte? Apostolul ne dă răspunsul potrivit: „Așadar, cât avem ocazie, să facem bine la toți, dar mai ales celor din casa credinței“ (Galateni 6.10).

Acest bine începe cu rugăciune. Să mijlocim pentru acești oameni. Și să-L rugăm pe Domnul să ne arate cum putem să-i ajutăm. Să nu uităm că fiecare dintre noi poate ajunge în necaz și că atunci vom fi bucuroși dacă cineva ne va sprijini. De aceea, să învingem „oboseala“ și să fim harnici în lucrul încredințat nouă, să nu închidem ochii la necazul altora și să facem bine cu posibilitățile pe care le avem.