Sămânța bună

Puterea Mântuitorului
Crezi că n-aș putea acum să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

Matei 26.53

Nimic nu L-ar fi obligat pe Domnul Isus Hristos să meargă la cruce; nimic nu L-ar fi obligat să părăsească slava pe care o avea la Tatăl ceresc din veșnicie și să vină pe pământ. Și chiar după ce a coborât în această lume, luând asupra Sa o umanitate desăvârșită, dar fără păcat, nimic nu L-ar fi obligat să meargă la cruce, căci, în fiecare moment al binecuvântatei Lui istorii, de la ieslea Betleemului la crucea Calvarului, El ar fi putut să Se întoarcă de unde venise. Moartea nu avea stăpânire asupra Mântuitorului. Prințul acestei lumi, Satan, a venit și nu a avut nimic în Isus Hristos.

Domnul avea putere să-Și dea viața și avea putere să o ia înapoi. Pe drumul din grădina Ghetsimani spre cruce Îl auzim rostind cuvintele din versetul de astăzi. Binecuvântat să fie în veci Numele Domnului! Pe El Însuși nu S-a compătimit și nu S-a cruțat, ci ne-a compătimit pe noi. A văzut starea noastră disperată de ruină și păcat, a văzut nefericirea și primejdia în care ne aflam; a văzut că nu era nicio privire care să inspire milă, niciun braț care să salveze. A coborât în lumea noastră căzută, a devenit Om, pentru ca, în starea de Om, să poată, jertfindu-Se pe Sine, să ne scape de iazul de foc. Mântuitorul a făcut această lucrare pentru a ne aduce alături de El Însuși pe terenul cel nou și veșnic al mântuirii împlinite, în puterea vieții de înviere, potrivit planului veșnic al lui Dumnezeu și spre gloria Numelui Său.