Sămânța bună

O întârziere binevenită
Dumnezeu vorbește însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.

Iov 33.14

După ce a dat cale liberă unui tren sosit la ora fixată de program, șeful de gară s-a așezat liniștit, ca să-și savureze cafeaua de dimineață. Atunci s-au auzit pași grăbiți. Era un domn agitat care tocmai ajunsese în gară. Scăpase trenul de dimineață și aceasta i-a creat o stare de nervozitate profundă. Următorul tren urma să vină abia peste câteva ore. Cu amabilitatea lui bine cunoscută, șeful de gară i-a propus bărbatului care întârziase să ia loc în sala de așteptare. Fiindcă altă soluție nu era, omul a acceptat invitația. Pe o masă erau tot felul de pliante. Ca să treacă timpul mai repede, a început să le răsfoiască. Foarte curând a ajuns captivat de cele citite. Deoarece se apropia ora sosirii celuilalt tren, șeful de gară s-a simțit nevoit să-l atenționeze că mai era doar un minut până la sosirea trenului. Bărbatul a dorit să cumpere pliantul care i-a reținut așa de mult atenția. Șeful de gară i l-a oferit ca o mică amintire.

După câteva săptămâni, în aceeași gară a sosit iarăși acel bărbat. Fața lui radia de o bucurie interioară. Citind pliantul, el Îl găsise pe Mântuitorul. Ceea ce cândva fusese un mare regret pentru scăparea trenului, acum se transformase într-o mare bucurie cu urmări veșnice. Iată cum Dumnezeu, în harul Său, transformă micile noastre neîmpliniri într-o mulțumire cu urmări veșnice!