Sămânța bună

Petru încă nu cunoștea
Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei și le-a zis: „Sculați-vă, nu vă temeți“. Ei au ridicat ochii și n-au văzut pe nimeni, decât numai pe Isus singur.

Matei 17.7,8

Să ne oprim câteva momente la scena de pe muntele schimbării la față a Domnului! Acolo, împreună cu Domnul, erau Petru, Iacov și Ioan. Dar acolo li s-au arătat și Moise și Ilie stând de vorbă cu Isus. Când au văzut ucenicii aceste două remarcabile persoane alături de Învățătorul, Petru a zis: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, să facem aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie“. Petru se gândea să-L onoreze pe Domnul punându-L alături de cei mai străluciți slujitori ai lui Dumnezeu. Petru încă nu cunoștea gloria unică a Persoanei Domnului. De aceea, Dumnezeu a permis să I se audă glasul din cer: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, … de El să ascultați!“. De acest glas trebuiau să asculte ucenicii.

Și noi să ascultăm de acest glas! Toți trebuie să ascultăm de Fiul lui Dumnezeu. Credința și ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu ne conduc la cunoaștere. Iar cunoașterea reală, din inimă, înseamnă viața veșnică: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu“ (Ioan 17.3). Auzind glasul lui Dumnezeu și văzând norul acoperindu-i, ucenicii au căzut cu fețele la pământ, cuprinși de spaimă. Ucenicii ar fi rămas mai degrabă îngroziți, dacă nu ar fi avut cu ei pe Acela care venise din slavă ca să-i ducă în ea pe niște sărmani păcătoși ca Moise, Ilie, Petru, ca tine și ca mine, și care singur putea spune: „Nu vă temeți!“.