Sămânța bună

Nu împușcați „câinele“!
De aceea mă deprind să am totdeauna o conștiință fără vină înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.

Fapte 24.16

Un gospodar dormea liniștit în casa lui. Câinele era legat în curte. Simțind apropierea hoților, acesta a început să latre. Omul a ieșit din casă, dar n-a zărit pe nimeni. Apoi a intrat în casă, dar câinele a început să latre din nou. Omul a ieșit din casă, dar nici de data aceasta n-a văzut pe nimeni. Așa s-a întâmplat de câteva ori, până când omul s-a supărat așa de tare, încât a luat arma de vânătoare și a împușcat câinele. „Acum pot să mă odihnesc liniștit, pentru că nu mai sunt deranjat“, și-a zis mulțumit gospodarul. Dar hoții au venit și i-au jefuit casa.

Conștiința este pentru om ceea ce reprezintă câinele pentru stăpânul său. Îți dă de veste când se apropie păcatul, te avertizează cu privire la ceea ce nu este bine. Dacă nu vrei să ții seama de această voce și cauți să potolești cugetul cu alte lucruri din lume, atunci treptat-treptat această voce va fi adusă la tăcere. Paguba va fi a ta, o pagubă cu urmări veșnice. Cândva, cugetul se va trezi în tine, dar va fi prea târziu. De aceea, vino acum la Mântuitorul care vrea să-ți curețe conștiința de orice urmă a păcatului! Doar Mântuitorul poate face această lucrare. „Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care l-ați moștenit de la părinții voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără pată“ (1 Petru 1.18,19).