Sămânța bună
Pascal (4)
Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate … o deplină siguranță a nădejdii până la sfârșit.
Evrei 6.11
Blaise Pascal își exprimă nădejdea lui de neclintit în Dumnezeu prin această scurtă poezie:
Știu că Tu ești Tatăl meu,
În brațul căruia mă simt ocrotit.
Nu vreau să întreb cum mă vei conduce,
Vreau să Te urmez liniștit.
Și dacă mi-ai da în mână
Soarta mea, ca eu s-o cârmuiesc,
O voi pune cu încredere de copil
Înapoi pe brațul Tău dumnezeiesc.
Aceste cuvinte ale unuia dintre cei mai mari oameni de știință ai omenirii sunt impresionante. Dar nu mărimea cunoștințelor sau inteligența decid asupra cerului sau iadului. Indiferent dacă cineva este laureat al premiului Nobel sau un cetățean mediocru, Biblia spune ce este omul, fără să privească la persoană. Hristos îți spune: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă“ (Matei 11.28). „Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“ (Ioan 3.36).
Ce lucru binecuvântat este să-L ai pe Isus! Niciodată cărarea nu este așa de îngustă, încât să nu poți zări pe ea urmele pașilor Lui; și niciodată întunericul nu este așa de mare, încât să nu-ți strălucească fața Lui.