Sămânța bună

Barca peticită
Căci, dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.

2 Corinteni 5.17

Un cunoscut de-al meu este constructor de bărci. Este un meseriaș foarte bun. Când descoperă la o barcă veche o zonă slabă, nu doar că o chituiește, ci o și decupează cu grijă, înlocuind bucata de lemn putredă cu una nouă. Odinioară, el credea că Îl poate mulțumi pe Dumnezeu prin faptele sale bune. În ochii semenilor săi, totul era „în ordine“. Într-o zi am mers la el când tocmai stătea în fața unei bărci proaspăt vopsite. „O barcă nouă?“, am întrebat. „Nu, doar reparată“, a răspuns el. „Dar arată ca nouă; vopseaua este proaspătă și nu văd niciun petic.“ — „Da“, a spus el, „doar eu cunosc locurile, pentru că eu am făcut lucrarea. Pentru tine pare, probabil, totul foarte bine, și totuși nu poți numi o barcă reparată ca fiind o barcă nouă“. — „Corect“, i-am răspuns eu, „și tot așa de puțin ai putea numi un om păcătos ca fiind un om nou, oricât de bună este aparența formată din fapte bune. Trebuie să te naști din nou. Niciun om nu-și poate schimba sau îmbunătăți caracterul, natura sa. Doar Dumnezeu poate crea ceva nou“.

În acea zi s-au deschis ochii constructorului de bărci. De atunci n-a mai încercat să ajungă la pacea cu Dumnezeu prin fapte bune, ci a recunoscut în fața lui Dumnezeu că este un păcătos. Apoi a aflat că „în Isus Hristos“ nu există nicio lucrare cu petice, ci că totul este nou. Și acest adevăr îți este și ție amintit astăzi: „În Hristos, … toate s-au făcut noi“.