Sămânța bună

Săgeata convingerii
Simon Petru … s-a aruncat la genunchii lui Isus, zicând: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos!“.

Luca 5.8

Să ni-l imaginăm pe malul lacului Ghenezaret pe cel care urma să devină apostolul Petru! Imediat ce raza luminii divine pătrunde în sufletul său cu putere de convingere, Petru exclamă: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos!“. Aici este vorba despre sentimentul vinovăției – un sentiment profund, acut, al păcatului și al nevredniciei, rezultat al lucrării divine în sufletul lui Petru. Este un aspect foarte important. Să nu uităm că păcatul este un lucru nespus de grav înaintea lui Dumnezeu. Și așa trebuie privit de către sufletul păcătos.

Petru a simțit că nu avea niciun drept să fie în prezența acelei Persoane binecuvântate, a cărei glorie tocmai strălucise peste el. Se simțea cu totul nepotrivit pentru a fi acolo. Simțea că păcatul și sfințenia nu pot merge împreună, așa cum nu pot sta împreună lumina și întunericul. Sentimentul lui Petru era unul corect și la fel se cuvine să simtă oricine. Este bine să începi viața creștină cu un sentiment profund al vinovăției personale. Este bine ca săgeata convingerii să îți străpungă sufletul. Este bine ca tăișul plugului să sfărâme pământul necultivat, săpând o brazdă adâncă în inimă. Cei mai stabili și mai statornici creștini sunt aceia care, la început, au trecut prin astfel de încercări grele ale sufletului, iar ulterior s-au întărit în atașamentul lor față de Mântuitorul.