Sămânța bună
Singura scăpare
Dumnezeu ne-a dat viața veșnică și această viață este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața.
1 Ioan 5.11,12
În orașul Dewsbury (Anglia) există un clopot care de mai bine de o sută de ani este auzit o singură dată pe an. Cu mult timp în urmă, membrii unei familii din acea localitate săvârșiseră un omor. Căindu-se de păcatul lor și, ca semn al regretului pentru marea pagubă produsă de păcatul uciderii, au dăruit un clopot bisericii parohiale, împreună cu o mare sumă de bani, cu rugămintea ca acel clopot să răsune o singură dată pe an, la aniversarea fărădelegii, în semn de ispășire.
Iată un mod cu totul greșit de înțelegere a ispășirii păcatului, un mod tot așa de greșit ca și cel din grădina Eden, când strămoșii noștri, Adam și Eva, și-au făcut șorțuri din frunze de smochin, ascunzându-se de Dumnezeu! Soluția aleasă de acei oameni din Anglia nu-i putea scăpa de pedeapsa lui Dumnezeu. Acel clopot putea doar să le amintească, spre întristarea lor, în fiecare an, de păcatul făptuit. Dar vestea bună venită din partea lui Dumnezeu este unica scăpare din starea de păcat în care ne aflăm toți. Dumnezeu ne spune prin această veste bună: „Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața“. Nu autopedepsirea, nu clopotele, nu serviciile religioase, nu faptele bune, nu dărnicia, nu lacrimile, nimic din toate acestea nu are puterea de a produce viața veșnică. Numai Fiul lui Dumnezeu poate dărui viața veșnică, fiindcă El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemnul crucii, aducând eliberarea.