Sămânța bună

Lepădarea de sine
Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.

Luca 9.23

Lepădarea de sine stă în legătură cu gândul renunțării. Printre creștini există păreri diferite cu privire la ce anume trebuie să renunțăm. Unii se gândesc la lucruri precum jocurile de cărți, dansurile, mersul la teatru sau alte „preocupări lumești“. Alții limitează lepădarea de sine la o anumită perioadă, cum ar fi Postul Paștelui. Cu toate acestea, a renunța doar în felul acesta poate să ducă la mândrie spirituală.

Gândul Domnului nostru aici nu este însă renunțarea la unele lucruri. El vorbește despre renunțarea la sine. S-ar putea ca cineva să renunțe la orice fel de lucru, dar, atât timp cât nu s-a predat pe sine lui Dumnezeu, nici măcar nu a început să practice lepădarea de sine. Atunci când apostolul spune: „Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc … dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine“ (Galateni 2.20), nu se referă la a renunța la un anumit lucru, ci pur și simplu la a da la o parte sinele, pentru ca Hristos să poată trăi în el. Astfel nu te vei mai întreba care sunt lucrurile la care să renunți. Oamenii se gândesc de obicei că a-ți lua crucea este o lucrare neplăcută. Ei vorbesc chiar despre rugăciunea și despre mărturisirea lui Hristos în public ca fiind luarea crucii, dar adevăratul sens al expresiei este moartea – moartea sinelui! Cel care acum trăiește în Hristos Isus poate umbla în înnoirea vieții.