Sămânța bună

Renunțarea Mântuitorului
El este chipul Dumnezeului Celui nevăzut, … pentru că prin El au fost create toate lucrurile, cele care sunt în ceruri și pe pământ.

Coloseni 1.15,16

Domnul Isus Hristos este Cel care avea și are toată puterea în cer și pe pământ. El este reprezentarea exactă a lui Dumnezeu în Univers. El avea gloria și măreția divină. El era peste toate Dumnezeu binecuvântat în veci. Toate au fost făcute prin El și toate se mențin prin El. Și totuși, Domnul Isus a venit în lumea aceasta ca un om sărac – un rob. Vulpile și păsările, făpturi create de El, aveau pe pământ mai mult decât a avut Cel care le crease. Ele aveau un loc în care să se odihnească, în timp ce Domnul și Mântuitorul nostru nu avea niciunul. Domnul Isus S-a gândit la ceilalți, a îngrijit de ei, a lucrat pentru ei, a plâns cu ei, însă n-a făcut niciodată aceste lucruri pentru Sine. Nu Îl găsim niciodată pe Mântuitorul preocupându-Se cu Sine Însuși. Viața Mântuitorului a fost o desăvârșită renunțare.

El, care era totul, a acceptat să fie nimic. A fost în contrast total cu primul Adam care, fiind doar om, s-a gândit să se facă asemenea lui Dumnezeu, ajungând însă robul celui rău. Domnul Isus, Dumnezeul Cel Preaînalt, a ocupat cel mai de jos loc între oameni. Este cu totul imposibil ca vreun om să poată lua un loc mai umil decât cel pe care l-a luat Domnul Isus. El a renunțat la tot, chiar și la viață, ca să câștige un popor ceresc, răscumpărat, care să fie al Lui pentru veșnicie, plin de râvnă pentru fapte bune și care să aducă adorarea care se cuvine lui Dumnezeu Tatăl.