Sămânța bună

Făclia îndurării
Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii.

2 Corinteni 6.2

Alexandru cel Mare aplica o strategie deosebită în războaiele pe care le purta. Când asedia cu armata sa o cetate, punea la vedere o făclie mare, care se zărea de departe și care ardea zi și noapte. Mesajul său către locuitorii împresurați era acesta: Atât timp cât arde făclia, aveți posibilitatea să vă predați și astfel viața voastră este salvată.

Așa cum spunea, așa proceda! Imediat ce făclia se stingea, timpul de îndurare expira. La porunca sa, soldații năvăleau în cetate și, fără îndurare, făceau ravagii.

Dumnezeul cel viu permite în acest timp de har ca oferta Sa de împăcare să fie dusă la păcătoșii pierduți. Fiul Său, Isus Hristos, este singura salvare de pedeapsa veșnică a lui Dumnezeu. Pentru toți cei care cred în El, Isus Hristos a suferit judecata la cruce. El a suferit și a murit pentru ei, astfel ca ei să nu mai meargă în pierzare, ci să aibă viața veșnică.

Această veste răsună și pentru noi astăzi și iată că o auzim și prin aceste rânduri. Dumnezeu dorește ca ea să fie vestită și auzită, dusă peste tot și crezută – în pofida tuturor împotrivirilor și a întunericului necredinței. Dumnezeu permite ca lumina harului Său iertător să mai lumineze. Dar vine o zi, un ceas, când făclia se stinge. De aceea se spune în Cuvântul Său: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!“ (Evrei 4.7).