Sămânța bună

„Mâini de mamă“
Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei … Răsplătiți-o cu rodul mâinilor ei și faptele ei s-o laude la porți.

Proverbe 31.27,31

Copiii au primit ca temă o compunere despre mamă. Cristina, o fetiță de zece ani, a stat și s-a gândit îndelung la compunere. Apoi a scris următoarele rânduri: „Mama ține într-o mână tigaia și gătește. Într-alta are o cârpă și șterge masa. Cu altă mână dă ceva de băut frățiorilor mei mai mici. Cu altă mână pregătește hainele pentru tata și pentru noi, copiii. Cu altă mână dă unui cerșetor câțiva bănuți…“.

În timp ce învățătoarea citea această compunere interesantă, câteva fete au început să râdă. Învățătoarea s-a oprit și a întrebat-o pe fetiță: „Cristina, câte mâini are mămica ta, de fapt?“. Cristina nu a fost surprinsă de întrebare. S-a ridicat hotărâtă în picioare și a zis: „Mama mea are două mâini pentru tata, două mâini pentru fiecare dintre cei șapte copii, două mâini pentru bunici, două mâini pentru animalele din gospodărie, două mâini pentru nevoiași, două mâini când se roagă… și apoi două mâini dacă mai este nevoie de ceva. În total, douăzeci și șase de mâini“. Deodată s-a făcut liniște în clasă, iar învățătoarea a spus cu emoție în glas: „Cristina, tu ai scris cea mai frumoasă compunere despre mama!“.

Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Ea [mama, soția, femeia] veghează asupra celor ce se petrec în casa ei și nu mănâncă pâinea lenevirii“ (Proverbe 31.27). De aceea, să răsplătim cât putem mai mult munca ei!