Sămânța bună
Mutarea munților
Cine lucrează cu o mână leneșă sărăcește, dar mâna celor harnici îmbogățește. Cine strânge vara este un fiu înțelept.
Proverbe 10.4,5
În urmă cu mult timp, în nordul Chinei trăia un bătrân a cărui casă era orientată spre sud. În fața ușii casei sale se înălțau două vârfuri muntoase: Taihung și Vangvu. Acestea închideau accesul spre sud, iar razele soarelui nu puteau ajunge în casa lui. Bătrânul împreună cu fiii săi s-au apucat serios de treabă: voiau să mute munții din loc cu lopata. Vecinul lor s-a uitat la ei și a dat din cap: „Cât de nepricepuți sunteți!“, a strigat el. „Este absolut imposibil să mutați din loc acești munți uriași“.
Bătrânul a zâmbit și i-a zis cu înțelepciune: „Dacă eu mor, vor continua fiii mei. Când vor muri ei, vor lucra mai departe nepoții mei. Este adevărat că munții sunt înalți, dar la fel de adevărat este că ei nu mai cresc. Puterile noastre însă pot crește. Cu fiecare lopată de pământ pe care o îndepărtăm, ne apropiem de țelul nostru. E mai bine să facem ceva decât să ne plângem că munții împiedică soarele să vină la noi…“.
În fața casei noastre probabil că nu se află munți asemenea celor din istorioară, dar cu siguranță că în viața noastră se ivesc adesea lucruri asemenea unor munți care împiedică razele Soarelui dreptății să pătrundă. Singurul care poate să dea deoparte acești munți ai necredinței este Mântuitorul. Să venim la El cu neputința noastră și El ne va elibera! „Încredințează-ți Domnului calea, încrede-te în El și El va lucra!“ (Psalmul 37.5).