Sămânța bună
Misiunea unui medic – Henri Rossier (3)
Ca niște buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare dintre voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.
1 Petru 4.10
Henri Rossier a scris pe 16 noiembrie 1921, pentru cei care veneau după el, un ultim mesaj, plin de învățăminte:
„Către frații mei: Gândul de a pleca acasă la Domnul meu îmi este foarte plăcut și nu este tulburat de nimic. Este ancorat în pacea cu Dumnezeu. În ciuda legăturii familiale foarte fericite, nu îmi pare rău de nimic, iar Dumnezeu știe că îi iubesc pe toți ai mei și pe toți frații și că prețuiesc afecțiunea lor. Dacă nu simt nicio amărăciune la gândul de a părăsi aceste persoane, atunci cu atât mai puțin la gândul de a părăsi lucrurile de pe acest pământ. Singurul lucru care mi-ar putea provoca un anumit regret ar fi întreruperea lucrului început. Însă, referitor la slujba mea deosebită pentru Adunarea Sa, am încredere deplină că Domnul Se va îngriji, prin faptul că El, până la revenirea Lui, va pregăti unelte potrivite pentru această misiune. El S-a îngrijit deja de cea mai importantă ediție, aceea a Sfintei Scripturi… Un lucru doresc totuși să savurez tot mai mult ca preludiu al fericirii veșnice: prezența personală a Domnului într-o vreme în care noi nu Îl vedem încă – prezența Lui, care se exprimă prin cuvintele: «Tu ești cu mine». Cred că noi toți ar trebui să căutăm aceasta. Las în urmă tuturor fraților mei acest cuvânt: Coloseni 3.13-15. Las în urmă tuturor fraților care sunt preocupați cu lucrarea un alt cuvânt: Romani 12.3“.