Sămânța bună
Religioasă, dar nemântuită
Nu orișicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!“ va intra în împărăția cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
Matei 7.21
O tânără terminase studiile universitare și primise un post bun într-un oraș cu renume. Era foarte amabilă cu toată lumea și bună la suflet. Părinții ei erau oameni credincioși și i-au dat o educație bună. Într-o zi, în noua localitate, a întâlnit un credincios bătrân, care a căutat să-i vorbească despre mântuirea sufletului ei. Ea i-a zâmbit și i-a spus că a crescut într-o familie creștină și că a frecventat mereu biserica. Totuși, din vorbele ei, credinciosul a constatat că tânăra are numai o formă de evlavie, că nu cunoaște mântuirea și că nu se bucură de ea. Atunci a început să-i vorbească despre recunoașterea păcatelor, despre importanța deciziei de a se întoarce la Dumnezeu, despre primirea harului mântuirii și despre schimbarea vieții ei. În timp ce-i vorbea, pe fața tinerei se putea citi o mare uimire; toate acestea erau lucruri noi. Avea cunoștințe religioase, dar nu avea siguranța mântuirii sufletului – siguranță care vine din întoarcerea reală la Dumnezeu. Cu multă răbdare, acel credincios a condus-o pe tânără pe calea mântuirii.
În ce ne privește, putem spune că avem siguranța mântuirii? Sau avem doar cunoștințe religioase? Aceste cunoștințe religioase nu ajută nicidecum la schimbarea omului. Fiecare trebuie să vină cu pocăință și credință înaintea Mântuitorului. Numai Cel care Și-a jertfit viața pe cruce ne poate dărui mântuirea sufletelor.