Sămânța bună

Ce m-a determinat să mă întorc la Dumnezeu
Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste între voi.

Ioan 13.35

M-am născut în Africa de Nord, într-unul din statele din Magreb. Toată viața m-am străduit să fiu plăcut lui Dumnezeu. Dar mereu am simțit un gol de care nu puteam să scap. Prietenii mei musulmani îmi spuneau: „Dacă vrei să fii desăvârșit, trebuie să te rogi mai mult“. Eu le-am răspuns: „Nu, căci pentru a ajunge mai aproape de Dumnezeu, îmi lipsește mai mult decât aceasta. Inimii mele îi lipsește ceva important“. — „Dar tu ai o inimă bună, faci multe milostenii și îi iubești pe toți oamenii.“ — „Aceasta nu are nimic de-a face cu relația mea cu Dumnezeu.“

Într-o zi am văzut o emisiune la care cineva citea cuvintele Domnului: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă.“ Acest cuvânt mă mișcă și astăzi la fel de mult (Matei 11.28).

Mai târziu am întâlnit un creștin căruia i-am spus că doresc să merg la o adunare creștină. El mi-a dat o adresă. M-am dus acolo și am fost foarte impresionat de simplitatea acelor frați creștini. Ei se salutau prietenește, tineri și bătrâni, fără să facă vreo deosebire. Aceasta m-a copleșit. Era exact ceea ce căutam: simpatie adevărată și dragoste frățească. Din ziua aceea am mers regulat la acea adunare creștină. Curând am înțeles că nu prin fapte bune sau prin respectarea unor reguli poți ajunge în Paradis, ci numai prin credința în Domnul Isus. „Este … un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus“ (1 Timotei 2.5).