Sămânța bună
O deplină nădejde
Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate aceeași râvnă, o deplină siguranță a nădejdii până la sfârșit.
Evrei 6.11
Prin harul lui Dumnezeu, în fiecare săptămână am avut ocazia să aflăm aspecte din viața și din lucrarea apostolului Petru. Am putea spune că viața lui de credință s-a dezvoltat de la acel început, când a ascultat de chemarea Domnului: „Veniți după Mine“ (Matei 4.19), până la acel triumf, când a putut rosti frumoasa exclamație Domnului și Mântuitorului: „A Lui să fie slava acum și în ziua veșniciei! Amin“ (2 Petru 3.18). Cu toate slăbiciunile, apostolul s-a întors iarăși și iarăși la Acela care este Piatra din capul unghiului, Temelia de nezdruncinat pe care este așezată Biserica Dumnezeului celui viu, păstrând o deplină nădejde. Dar, mai presus de toate, să observăm credincioșia Domnului Isus, care a început această lucrare bună în Petru și a dus-o până la capăt. Cât de încurajatoare au fost pentru Petru cuvintele Domnului: „Simon, Simon, iată, Satan a cerut să vă cearnă ca pe grâu. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu ți se micșoreze credința …“ (Luca 22.31,32). Și cât de încurajatoare sunt aceste cuvinte ale slujbei preoțești a Domnului și pentru noi, care traversăm o lume rea și necredincioasă! Numai Domnul cunoaște toată râvna și lucrarea apostolului Petru.
Pentru fiecare dintre noi rămâne ca o provocare să ne aplecăm și mai mult asupra cuvintelor apostolului, care au fost inspirate de Duhul Sfânt și așezate în Cuvântul lui Dumnezeu. Și același har dumnezeiesc care i s-a arătat lui Petru ne va fi dat și nouă, păstrând o deplină nădejde în Acela care S-a jertfit la cruce pentru noi.