Sămânța bună

„Nămolul“ păcatului
Nelegiuirile voastre au făcut o despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Fața Lui și-L împiedică să v-asculte!

Isaia 59.2

După topirea zăpezii, o parte din câmpie se afla sub apă, iar o altă parte, aflată pe o colină, putea fi lucrată. Doi băieți aflați pe câmp, dorind să-și probeze cizmele lor cele noi, au intrat în apă. Au mers mai departe prin apă fără să se gândească la faptul că ar putea fi și gropi mai adânci. Deodată, unul dintre băieți s-a adâncit în nămolul de sub apă. A încercat să se retragă, dar n-a reușit. Când își trăgea un picior, se adâncea celălalt. La fel s-a întâmplat și cu colegul lui. Pe amândoi i-a apucat frica. Zărind în depărtare un țăran pe câmp, au strigat cât au putut de tare după ajutor. Cu mare greu, țăranul a putut să-i scoată din nămolul în care se afundau tot mai tare.

Păcatul se aseamănă cu acel nămol. Păcatul înseamnă a greși drumul în viață. Păcatul este o nedreptate față de Dumnezeu și față de semeni. Deseori facem ceva despre care știm că nu este bine, dar gândim că, dacă va fi pericol, ne putem retrage. Primii pași nu ne duc direct în „nămolul“ păcatului, dar puțin mai târziu constatăm că nu ne mai putem elibera singuri. În astfel de cazuri, singurul mod de ajutorare este să strigăm. La cine? La Dumnezeu! El ne aude și ne îndreaptă pașii vieții spre Fiul Său, care a murit pe cruce pentru a-i salva pe păcătoși. Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos are putere și este Unicul care poate salva, căci nu este sub cer alt nume în care putem să fim mântuiți.