Sămânța bună

Bucurie – sau tristețe?
Bunătatea mea nu ajunge până la Tine! Îmi vei arăta cărarea vieții; înaintea feței Tale sunt bucurii nespuse, și desfătări veșnice la dreapta Ta.

Psalmul 16.2,11

Cu ocazia vizitei sale în Statele Unite ale Americii, scriitorul rus Maxim Gorki a fost condus pe insula Coney. Gazdele l-au purtat prin tot felul de locuri interesante. Trecând prin mulțimea zgomotoasă, ei l-au plimbat pe la muzee, palate și spectacole de cabaret, crezând că distinsul scriitor se va distra de minune. La sfârșitul unei astfel de zile, aparent perfecte în ochii multora, gazdele l-au întrebat dacă i-a plăcut. Scriitorul a rămas o vreme pe gânduri și apoi a zis:

— Voi trebuie să fiți un popor foarte trist!

Deși gazdele au rămas uimite de cele auzite, Gorki avea totuși dreptate. Orice societate a cărei existență se bazează pe bucuriile ieftine, de o clipă, trebuie să fie, într-adevăr, o societate foarte tristă. Domnul Isus ne oferă ceva cu mult mai bun. El a declarat: „Eu am venit ca oile să aibă viață și s-o aibă din belșug“ (Ioan 10.10). Cuvântul folosit în textul original pentru „belșug“ este „supraabundență“. Mântuitorul ne oferă o viață de supraabundență. Nu există bucurie mai mare ca aceea de a ști că Dumnezeu ne iubește așa de mult, încât L-a dat pe Fiul Său la cruce pentru salvarea noastră. Aceasta este sursa bucuriei veșnice. Fiecare este pus în fața alegerii. Ce vom alege: bucuria – sau tristețea? Numai înaintea Feței Domnului și Mântuitorului nostru sunt bucurii de nedescris.