Sămânța bună
Vino acasă! (1)
Cine își ascunde fărădelegile nu prosperă, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare … cel ce-și împietrește inima cade în nenorocire.
Proverbe 28.13,14
Cu mulți ani în urmă, în familia Hartman, care locuia lângă Chicago, s-a iscat o ceartă violentă între tată și fiu. Cearta a fost atât de aprinsă, încât tatăl i-a poruncit fiului să plece de acasă. Atunci John s-a ridicat și a zis: „Tată, voi pleca și nu mă voi întoarce decât atunci când voi avea o invitație personală din partea ta“. Astfel, John s-a hotărât să meargă în vest, pentru a căuta ceva de lucru. Înarmat cu un târnăcop și cu o lopată, a urcat în vagonul unui tren care mergea spre California, căci acolo se descoperise aurul.
Au trecut doar câteva zile, și tatăl și-a recunoscut greșeala. Acum era cu inima frântă. A hotărât să meargă și să-și găsească fiul. Știa că fiul său a plecat spre vest, așa că a urcat în primul tren spre California. Curând a trecut din loc în loc, dar numai ca să afle că fiul său, John, trecuse pe acolo cu câteva săptămâni înainte. În cele din urmă, cu banii cheltuiți, tatăl a decis să se întoarcă acasă. Un gând i-a trecut prin minte. Pe marginea unor stânci a scris un mesaj cu invitația ca John să vină acasă. Cu o rugăciune în inima sa către Dumnezeu ca fiul său, John, să vină și să vadă mesajul înainte ca vântul să șteargă scrisul, tatăl a plecat spre Chicago. Dumnezeu a permis ca John să treacă pe acolo și astfel a văzut cuvintele: „John Hartman, tatăl tău te iubește. Vino acasă!“. John a trecut mai departe cu încăpățânare. Însă iarăși a găsit scris: „John Hartman, tatăl tău te iubește. Vino acasă!“. Atunci John și-a zis: „Înseamnă că tatăl meu mă iubește mult, dacă a venit până aici și a scris acest mesaj, ca oricine să-l vadă“. Și s-a întors acasă.