Sămânța bună
Deșertăciunea filosofului
Am văzut tot ce se face sub soare; și, iată, totul este deșertăciune și goană după vânt! Ce este strâmb nu se poate îndrepta.
Eclesiastul 1.14,15
Foarte mulți filosofi, care și-au petrecut întreaga viață căutând sursa, sensul și scopul vieții acolo unde nu puteau fi găsite, au ajuns într-o stare de disperare când au realizat că totul este deșertăciune. Un astfel de exemplu este François-Marie Arouet (1694-1778), cunoscut sub pseudonimul Voltaire, care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții scriind și predând filosofie umanist-ateistă. Însă, atunci când a fost pe patul morții, i-a cerut îngrozit medicului să-i prelungească viața măcar cu câteva minute, ca să-și pună viața în rânduială, pentru că nu se considera pregătit să moară.
Medicul a scris mai târziu: „Când a văzut Voltaire că are să moară, era ca și gonit de furii. Mi-a oferit sume mari de bani, numai să mai poată trăi câteva minute. S-a agățat cu înverșunare de viață, pentru că moartea l-a umplut de spaimă. Aș dori ca toți cei care au fost amăgiți de cărțile lui ateiste să fi văzut groaznica lui moarte“. Prietenii și tovarășii lui de necredință stăteau în preajma lui încurajându-l să fie tare, dar deodată l-a apucat furia împotriva lor și a început să strige: „Plecați de aici! Voi m-ați adus în starea aceasta. Duceți-vă, duceți-vă! Ce nenorocită este gloria pe care mi-ați dat-o! Trebuie să mor părăsit de Dumnezeu și de oameni“. Așa a trecut gloria aceluia care nu a vrut să știe de Dumnezeu.
Să reținem: Asigurarea sufletului este pentru toți. Cum? Încredințând sufletul nostru în mâinile străpunse ale Mântuitorului!