Sămânța bună

Pleava
Acela Își are lopata în mână, Își va curăți cu desăvârșire aria și Își va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.

Matei 3.12

În anul 1863, un ucenic tâmplar își părăsea patria. La despărțire, mama l-a rugat să frecventeze biserica oriunde va locui. I-a dat și un pliant care vorbea despre pleavă și grâu. Băiatul a trebuit să recunoască: eu mă încadrez la pleavă. Când a sosit la primul său loc de ucenicie, i-a istorisit meșterului despre neliniștea produsă la citirea acelui pliant. Acesta l-a sfătuit să nu-l mai citească. A făcut așa, dar cât de mult s-a speriat când, la primul său drum la o biserică, a auzit o predică tocmai despre același text. Apoi a plecat în altă localitate, dar și acolo, în prima Duminică,, a auzit predicându-se iarăși despre pleavă și grâu. Neliniștea sa a crescut și mai mult. În Hamburg, altă localitate în care și-a desfășurat activitatea, a auzit din nou citindu-se textul din Matei 3. Deși a fost adânc mișcat, a îndepărtat totuși acest gând din conștiință, dedându-se plăcerilor. Un an mai târziu, în 1864, când a izbucnit războiul, a plecat spre nord, pentru a se înrola ca soldat. Într-o zi, regimentul său a participat la o slujbă religioasă. Predicatorul acela a citit un text: din nou auzea despre grâu și despre pleavă. Atunci n-a mai putut să se opună Domnului, care îl căuta de mult timp. A căzut înaintea lui Dumnezeu, conștient de vinovăția sa, și-a recunoscut întreaga sa viață murdară și a găsit iertare și pace.

Poate și pe tine te caută Domnul Isus de mult timp. Ai ascultat cu atenție ce vrea să-ți spună?