Pâinea zilnică

Pericolul nu este că ţinta ne este prea sus

Text: Judecători 1:27-36

PIERDEREA UNEI VIZIUNI

Manase n-a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Sean... Judecători 1:27

Într-un articol publicat de către Lynn Anderson în revista Leader- ship, descrie ceea ce se petrece cînd oamenii îşi pierd viziunea. Un grup de pelerini au coborît pe ţărmul Americii cu aproximativ 350 de ani în urmă. Cu o viziune măreaţă şi cu mult curaj au venit să se aşeze în noua ţară. În primul an au pus bazele unui oraş. În al doilea an, au ales un consiliu orăşenesc. În al treilea, guvernul a propus construirea unui drum de vreo opt kilometri spre vest, în deşert. Dar în al patrulea an, oamenii au început să condamne consiliul orăşenesc, deoarece li se părea că a construi un drum prin pădure era numai o risipă a fondurilor publice. Într-un fel sau altul, aceşti oameni vizionari îşi pierduseră viziunea. Odată erau în stare să vadă dincolo de ocean, dar acum nu mai vedeau nici măcar 8 kilometri în pustie.

Acest lucru îmi reaminteşte textul nostru de azi. Sub conducerea înţeleaptă a lui Iosua, israeliţii au traversat prin credinţă Iordanul şi au început cucerirea Palestinei. Dar după cîteva victorii ră- sunătoare, hotărîrea lor a început treptat să slăbească şi viziunea li s-a şters. Au încetat să se mai lupte şi, în schimb, au făcut tratate de pace în schimb cu locuitorii ţării.

Aceeaşi atitudine poate stînjeni vieţile noastre spirituale. Fericiţi cu cîteva succese iniţiale ca creştini, putem deveni automulţumiţi şi încetăm să mai înaintăm. Refuzăm să ne mai confruntăm cu următorul duşman spiritual. Pentru a porni din nou, trebuie să ne rededicăm urmăririi scopurilor pe care Dumnezeu le are pentru vieţile noastre. Trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să ne reînnoiască viziunea. - D.C.E.

Cînd viaţa îmi devine o povară grea Şi calea urcătoare mai greu de mers pe ea, în jugul vieţii, ajută-mă să pot vedea Viziunea ce o ai pentru viaţa mea. - D.J.D.

şi-o vom greşi, ci că este prea jos

si putem ajunge la ea.