Pâinea zilnică

Religiunea curată si neîntinata... este să cercetăm pe orfani fi pe văduve în necazurile lor...

Iacov 1:27

La Crăciunul trecut a fost responsabilitatea mea ca diacon să duc un coş cu fructe la Minnie, o văduvă de 86 de ani, care locuia peste drum de biserica noastră. Este şchioapă şi aproape nu mai vede, aşa că nu poate ieşi din casă. Intenţionam să-i las coşul şi să fug la alte responsabilităţi care mă aşteptau. Dar cînd Minnie m-a invitat să stau, nu am putut s-o refuz. Fusese un an deosebit de greu pentru ea, deoarece fiul ei cel mai mare, murise. A trecut o oră minunată înainte de-a ne ruga şi am dat să plec. „Spune-le fraţilor din biserică că îi iubesc, mi-a spus Minnie. Şi roagă-i să treacă pe la mine să mă vadă. Mi-e dor de ei". Am simţit o tristeţe în timp ce plecam. Minnie o ducea bine, dar era singură. Dorea să fie vizitată. Şi locuia tocmai peste drum de biserică!

Apoi am citit în cartea lui Calvin Miller, „A taste of Joy" (Gustul bucuriei), că o femeie bogată a fost găsită moartă în casă. Trăia singură. Doctorii n-au găsit nici un motiv de natură organică pentru moartea ei. Miller comentează: „Eu cred că ea a murit fiindcă era neglijată. Se săturase să pună numai o singură farfurie pe masă şi să facă numai o cafea o dată. Bătrîna scrisese în calendarul ei, o singură frază: „Azi n-a venit nimeni".

Dumnezeu se îngrijeşte de cei singuri. Şi El doreşte s-o facem şi noi. Oamenii singuri au nevoie de oameni. Au nevoie de noi. Să nu se întîmple niciodată ca din cauza afacerilor noastre care ne absorb cu totul, cineva din jurul nostru să scrie în calendar: „Azi n-a venit nimeni". - D.C.E.

Gîndeşte-te la cineva care trăieşte singur. Dacă nu-ţi vine nici un nume în minte, întreabă la biserică şi cere numele unor asemenea oameni. Apoi sună-i întrebînd dacă poţi trece pe la ei. Vizitează-i. Spune-le că Isus îi iubeşte.

Nimic nu costă mai mult ca purtarea de grijă - cu excepţia nepurtării de grijă.