Pâinea zilnică

...dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Cristos. Galateni 2:21

r «cinul se luptă cu motorul maşinii, încercînd să-1 repare. Dar \f de fiecare dată cînd încearcă să desfacă un şurub înţepenit, cheia îi alunecă şi îşi loveşte încheieturile degetelor de paletele ventilatorului. Aşa că-i spui: JBill, aşteaptă puţin, am o cheie franceză cu prelungitor cu care poţi desface şurubul acela. Mă duc s-o aduc". Presupunînd că se va bucura de oferta ajutorului tău, fugi imediat acasă, cobori în pivniţă vreo duzină de trepte. Acolo, pe fundul cutiei cu scule, este cheia de care are nevoie. Apoi urci din nou pe scări, aproape să calci pe cîine sau pe unul din copii. După toate acestea, cum răspunde vecinul la ajutorul tău? Nu-ţi vine să-ţi crezi urechilor ceea ce auzi: „Nu, mulţumesc, cred că mă descurc singur". Nu-i aşa că toate acţiunile tale au fost o pierdere de vreme şi de energie?

Vecinul acela care n-are nevoie de tine este imaginea tuturor acelora care refuză oferta lui Dumnezeu prin Cristos şi încearcă să se mîntuiască singuri. Bizuindu-se pe propriile eforturi, ei spun că suferinţele îngrozitoare ale lui Cristos de pe cruce nu au fost nimic mai mult decît un lucru frumos, dar în acelaşi timp un gest care nu era necesar. Respingerea darului fără plată al graţiei lui Dum- nezeu, este un act de sinucidere. Să luăm în considerare Cuvîntul Lui referitor ia aceasta, neprihănirea nu vine prin lege. Nu putem lucra la dobîndirea ei. Nici o cantitate a sîngelui nostru, sudoare sau lacrimi nu va putea dobîndi mîntuirea. Nu există nici o cale de a-L respinge pe Cristos şi de-a intra pe poarta cerului. Moartea lui Isus pentru păcatele noastre este singura noastră speranţă pentru viaţa veşnică. - M.R.D.II

Mei un merit de-al meu nu poate

Să stingă mînia de sus.

Singura nădejde îmi este

Neprihănirea lui Isus.- Clayton

Dacă ne-am putea merita salvarea,

Cristos n-ar fi murit niciodată

pentru a ne-o asigura.